Artă fără compromisuri

Divergent - Jocuri darwiniste

09 Mai, 2014   |  Doinel Tronaru   |  0 comentarii

  • Recomanda acest articol
Divergent - Jocuri darwiniste

O inedită luptă pentru supravieţuire, plasată într-o societate care aminteşte de multe lumi sumbre ale viitorului imaginate de-a lungul timpului, este redată în filmul „Divergent“, cu Shailene Woodley şi Kate Winslet.

Divergent (SUA, 2014)
Regia: Neil Burger
Cu: Shailene Woodley, Theo James, Kate Winslet

Filmul „Divergent“, destul de bine primit şi de critică şi de public, atât peste Ocean, cât şi la noi, se încadrează în genul mai larg al SF-ului distopic cu adolescenţi, foarte popular în ultima vreme, al cărui exponent principal rămâne, desigur, „Jocurile foamei“ – o trilogie literară şi, deocamdată, două filme. Mai este însă loc şi de alte producţii reuşite pe această temă, cum este acest „Divergent“, „tras“ dintr-un roman de succes al scriitoarei Veronica Roth.


Cele cinci Facţiuni

Acţiunea filmului se desfăşoară în oraşul Chicago, într-un viitor neprecizat. În orice caz, a avut loc un război devastator, în urma căruia majoritatea societăţilor nu şi-au revenit, astfel încât metropola este izolată de exterior printr-un Zid impenetrabil. Lumea descrisă în „Divergent“ este una distopică, de fapt utopică la prima vedere, până la o analiză mai atentă.

Toţi membrii societăţii fac parte din una dintre cele cinci Facţiuni, care asigură în egală măsură bunul mers al lucrurilor – dacă nu-i punem la socoteală pe cei, din diverse motive, fără Facţiune. Intrarea în una sau alta dintre Facţiuni se face la adolescenţă, în urma unui fel de „ritual de iniţiere“: un test pentru a determina cea mai potrivită opţiune, în urma căruia tânărul sau tânăra este liber să-şi aleagă propria Facţiune.


Erudiţia vs. Abnegaţie

Există însă şi aşa-numiţii „divergenţi“, cei care nu se potrivesc în niciuna dintre Facţiuni. „Divergenţii“ nu se încadrează în niciun profil-standard, nu pot fi repartizaţi niciuneia dintre tabere, prin urmare nu pot fi controlaţi. Nu e de mirare că sunt socotiţi periculoşi şi, pe cale de consecinţă, vânaţi pentru a fi eliminaţi cât mai repede.

Sistemul seamănă izbitor cu cel de caste, existent în orice societate ierarhică, aşadar nu e greu de ghicit unde bat scenariştii filmului. În plus, una din Facţiuni, cea a Erudiţilor, îşi doreşte cu orice preţ să ia puterea politică, calitatea de a guverna, din mâna celor care o deţin în prezent, adică a Abnegaţiei, cu un profil mai apropiat de cel de „funcţionar public“, acesta fiind conflictul care stă la baza poveştii.


Gust pentru vizual

Eroina principală, Beatrice Prior (Shailene Woodley), este născută şi crescută într-o familie de vază a Abnegaţiei. După un test neconcludent, află de existenţa „divergenţilor“ şi ia bizara hotărâre de a se alătura facţiunii Neînfricaţilor, un fel de „poliţişti“ apărători ai ordinii. Antrenamentul pentru a deveni un astfel de Neînfricat este, bineînţeles, unul foarte dur, iar în această parte filmul chiar seamănă cu „Jocurile foamei“.

În partea a doua, probele sunt mai mult psihologice, constând în simulări virtuale ale unor situaţii în care sunt puse la încercare propriile fobii. Treptat, tânăra, acum cu numele de „Tris“, învaţă să se cunoască pe sine şi să-şi folosească abilităţile de „divergent“.

Filmul nu face greşeala de a abuza de efecte speciale şi de situaţii spectaculoase (greşeală care distrusese, anul trecut, un alt SF cu premise scenaristice interesante, „Elysium“), deşi, evident, scenele de acţiune nu îi lipsesc. Îl cunoaştem pe regizorul Neil Burger ca autor, în 2006, al unui memorabil „Iluzionistul“, thriller stilizat în linia expresionismului german. Gustul pentru vizual al lui Burger se ghiceşte, de altfel, şi aici, mai ales în scenele de „realitate virtuală“ sau în cadrele cu „oraşul (Chicago) văzut de sus“.
 

Un Mustapha Mond cu fustă

Pe lângă personajele adolescente, se simţea nevoia şi a unei vedete, într-un rol oarecum negativ (aşa cum fusese şi personajul lui Jodie Foster în „Elysium“), sarcină pe care o preia britanica Kate Winslet. Jeanine Matthews, personajul ei, este o Erudită care încearcă să răstoarne lumea Facţiunilor pentru a păstra ceea ce ea consideră a-i fi spiritul. „Firea umană este vinovată de toate relele, prin urmare firea umană trebuie modificată“, susţine Jeanine într-o discuţie cu Tris.

„Erudita“ Jeanine Matthews intră astfel într-o linie care-i conţine – păstrând toate proporţiile – pe Controlorul Mustapha Mond din „Minunata lume nouă“ a lui Huxley sau pe torţionarul O’Brien din „1984“ al lui Orwell. În final, se dovedeşte că Erudita voia să-i deposedeze pe oameni de posibilitatea de a-şi exercita liberul arbitru, visul dintotdeauna al oricărui dictator care se respectă.

Comentarii

Toate comentariile vor fi moderate.
Nu vor fi admise jignirile, calomniile si limbajul licenţios. Nu acceptăm derapajele verbale şi limbajul jignitor la adresa cuiva. Puteţi să vă exprimaţi opiniile într-un mod civilizat, fără să se recurgă la ameninţări, mesaje rasiste sau instigări la violenţă. Orice mesaj de acest gen va fi din start respins.


Nume (necesar):
Email (nu va fi publicat) (necesar):
Website:
Comentariul dvs.:
Cod de securitate:*Completati caracterele din imagine in casuta alaturata

© 2013, Toate drepturile rezervate