Artă fără compromisuri

Actualitatea lui Culianu

17 August, 2014   |  Florina Pîrjol   |  0 comentarii

  • Recomanda acest articol

În "Studii româneşti II: Soarele şi Luna. Otrăvurile admiraţiei", de Ioan Petru Culianu, poate cu excepţia unor rînduri uniform elogioase la adresa maestrului Eliade,textele „publicistice” adunate în acest volum au o componentă polemică.

Actualitatea lui Culianu

Promisiunea unor texte inedite semnate de Ioan Petru Culianu rareori poate dezamăgi, pentru că urmaşul eminent al lui Eliade nu s-a mulţumit să se izoleze, ca un cărturar, în bibliotecă, ci a explorat şi chestionat lumea din varii unghiuri, scriind mult despre România, cu plusurile şi minusurile ei, cu nucleele ei tari şi punctele ei nevralgice. Eliberat de acea „necesitate“ (de a fi complezent, prudent sau neutru faţă de culoarea ideologică a obiectului analizat), care „încătuşează cu lanţuri invizibile”, Culianu a scris liber şi a făcut-o din convingere. A fost un privilegiu, plătit, din nefericire, cu viaţa.

Cusurul acestui volum-florilegiu este eclectismul năucitor, care poate lăsa o senzaţie incertă de lectură unui cititor nefamiliarizat cu opera savantului: al doilea volum din Studii româneşti adună, pe de o parte, „reconstituiri în domeniul mitologiei româneşti” (secţiunea intitulată Soarele şi Luna) şi, pe de altă parte, texte dedicate unor personalităţi ale exilului (Eliade, Cioran, Monica Lovinescu) sau unor personaje din cultura română, marginalizate pe nedrept (Dan Laurenţiu, Mircea Ciobanu, Mihai Ursachi). Această a doua secţiune are un titlu – Otrăvurile admiraţiei – ce trădează, în fond, „metoda” eseistului: ca şi în cazul lui Cioran, lauda lui Culianu „e mai întotdeauna otrăvită”, admiraţia e dublată constant de „veninul” analizei obiective.

Poate cu excepţia unor rînduri uniform elogioase la adresa maestrului Eliade, plauzibil garnisite cu argumente textuale, dar vizibil subiective, textele „publicistice” (conferinţe, “pastile” radiofonice sau simple articole) adunate în acest volum au o oarecare componentă polemică.

Şi, în afară de eseul „Realitatea vrăjitoriei” – inclus de autor în Eros şi magie în Renaştere. 1484 –, toate aceste texte sînt pentru prima oară tipărite într-un volum.

Foarte interesante, dar destul de specializate sînt cele două variante ale eseului „Soarele şi Luna”, precum şi cel despre vrăjitorie (absolut savuros) sau paralela pertinentă (susţinută şi prin imagini) între iconografie şi folclor pe teritoriul românesc. Dintre textele – numeroase – dedicate lui Eliade, cel care, totuşi, rămîne lizibil, depăşind stadiul de elogiu şi de „exerciţiu de admiraţie” (deloc otrăvită), este „Mit şi viaţă reală în opera lui Mircea Eliade”.

Analiza din perspectivă semiotică a operei lui Horia Stamatu, „unul dintre cei mai importanţi poeţi români ai vremurilor noastre”, e cam anostă, pe lîngă faptul că e destul de discutabilă. Nu la fel stau lucrurile cu crochiurile fine pe marginea unor figuri ca Mircea Ciobanu şi Mihai Ursachi, mari scriitori fără… „portofoliile” bine meritate în canonul literar postbelic.

Merită atenţie – măcar pentru faptul că au fost scrise şi citite la BBC prin iunie ’89, adică mult înainte de contestarea publică a „poetului nepereche” – textele despre Eminescu. Aici, otrava se simte bine în aluatul admirativ şi multe din observaţii pot surprinde şi azi, în epoca aşa-ziselor revizuiri şi a mult adulatului relativism. Închei − pentru că e actual încă, dureros de actual − cu un citat uşor sentenţios din „Eminescu, profetul din deşert”:

„Românul, din păcate, pare să aibă un simţ mai acut al sacralităţii unor persoane, publice ori private, decît oricare alt cetăţean din lume. Acest spirit de falsă religiozitate se alătură atît de mult prostiei, încît putem afirma fără ezitare că e o subspecie a ei. Or, aici cui pe cui nu scoate. Prostia trebuie s-o biciuieşti pînă se trezeşte”.

La fix (!) 20 de ani de la scrierea acestor rînduri, vindecarea acestei maladii naţionale e încă în faza de proiect. Oare să fi încremenit în acest proiect pentru totdeauna?

Ioan Petru Culianu, Studii româneşti II: Soarele şi Luna. Otrăvurile admiraţiei, traduceri de Maria-Magdalena Anghelescu, Corina Popescu şi Dan Petrescu, notă asupra ediţiei de Tereza Culianu-Petrescu, Editura Polirom, Colecţia “Biblioteca Ioan Petru Culianu”, Iaşi, 2009, 274 p., 26.95 lei

Comentarii

Toate comentariile vor fi moderate.
Nu vor fi admise jignirile, calomniile si limbajul licenţios. Nu acceptăm derapajele verbale şi limbajul jignitor la adresa cuiva. Puteţi să vă exprimaţi opiniile într-un mod civilizat, fără să se recurgă la ameninţări, mesaje rasiste sau instigări la violenţă. Orice mesaj de acest gen va fi din start respins.


Nume (necesar):
Email (nu va fi publicat) (necesar):
Website:
Comentariul dvs.:
Cod de securitate:*Completati caracterele din imagine in casuta alaturata

© 2013, Toate drepturile rezervate