Artă fără compromisuri

Despre „Apologia plagiatului“. Probleme de literatură legală

11 August, 2014   |  Florina Pîrjol   |  0 comentarii

  • Recomanda acest articol
Despre „Apologia plagiatului“. Probleme de literatură legală

Jean-Luc Hennig este jurnalist, profesor la Universitatea din Cairo şi autorul unor eseuri despre sex cu titluri acroşante: "Dicţionar literar şi erotic al fructelor şi legumelor", "Scurtă istorie a feselor", "Erotica vinului", "Sperma neagră". Al doilea subiect favorit al eseistului este moartea. Astfel, se conturează un profil scheletic al acestuia. Poate și stilistic.

Am avut două surprize citind cartea „Apologia plagiatului“: prima este prefaţa spumoasă şi inteligentă semnată de Gabriel H. Decuble, un excelent micro-eseu de citit şi separat de corpul cărţii, a doua este demonstraţia lui Jean-Luc Hennig (nu diacronică, ci tematică, fapt care-i asigură prospeţime şi mobilitate) şi impecabila execuţie stilistică a cărţii.

Teza este destul de simplă: la origini, toţi marii scriitori „furau” pe rupte de la alţii, originalitatea nefiind considerată o calitate în sine, în vreme ce în zielele noastre, plagiatul a ajuns un adevărat măr al discordiei, aruncat uneori tocmai pînă în boxa acuzaţilor.

Dincolo de faptul că schiţează practic istoria unui concept – de la etimologie şi primele înţelesuri (de pildă, la Roma, plagiatorul era cel care-i fura altuia un sclav sau care vindea ca sclav o persoană liberă), pînă la problema actuală a copyright-ului (pusă în discuţie iniţial de librarii din Londra şi Paris, în secolul al XVIII-lea) –, cartea este un adevărat eseu despre scriitură. Un eseu argumentat şi excelent documentat, care depăşeşte cu eleganţă şi umor graniţele subiectului anunţat în titlu, devenind, pe alocuri, cum chiar autorul „promite”, o adevărată erotică a plagiatului.

Acest tur de forţă prin literatura occidentală conţine detalii delicioase de istorie literară (Dumas şi Brecht aveau „negri” care le scriau cărţile, Stendhal era un plagiator notoriu, dar extrem de talentat ş.a.), dar reproduce comparativ şi pasaje din opere faimoase, indicînd sursa păgubită.

Dar cel mai important mesaj al cărţii e acela că plagiatul nu e ceva rău, infam, aşa cum îl percepem noi astăzi (un fel de abces al moralităţii scriitoriceşti):

„Plagiatul, să nu uităm, se naşte din lectură. Ca şi cînd între carte şi cititor s-ar instaura o prea mare apropiere sau o influenţă prea puternică. Cititorul nu numai că nu se poate desprinde de aceasta, dar nu poate schimba o iotă, n-ar şti s-o reformuleze altfel, este cuprins de farmecul ei. Actul de a scrie începe cu admiraţia şi tentaţia furtului” (p. 57).

Plagiatul e, în fond, cît se poate de benign: „Plagiatorul (ca şi voyeur-ul) uită ceea ce fură deoarece natura a ceea ce fură e furtivă. Şi, în fond, ceea ce fură n-are nicio importanţă pentru el. Plagiatorul este un visător al scriiturii, nimic altceva” (p. 46).


Între un scriitor genial care „şterpeleşte de ici, de colo” (uneori chiar indicîndu-şi sursele) şi altul mediocru, dar integru şi original – e greu să-l alegi pe al doilea. Perversă e mai degrabă prostia decît „împrumuturile”, care, în fond, nu prejudiciază pe nimeni (opera-sursă şi autorul acesteia rămîn cu onoarea intactă).

Fără a face apologia unei lipse de etică scriitoricească, eseistul francez ne atrage atenţia că talentul (plagiatorului) scoate din discuţie paternitatea unui pasaj sau a unei idei. În cîmpul cultural global, mai precis într-o literatură care admite făţiş că reciclează la nesfîrşit acelaşi material, plagiatul e doar o chestiune de „frustrare”.

Şi dacă ne gîndim că „plagiatorul absolut” a fost Borges, atunci nu mai încape îndoială că plagiatul e un instrument preţios în mîna (a „doua mînă”, cum ar spune Compagnon) cui ştie să-l folosească bine. Un mic plagiat e şi titlul acestei recenzii.

Jean-Luc Hennig, Apologia plagiatului, traducere din limba franceză şi note de Mădălin Roşioru, prefaţă de Gabriel H. Decuble, Editura Art, Colecţia „Demonul teoriei”, Bucureşti, 2009, 136 p., 19,5 lei

Comentarii

Toate comentariile vor fi moderate.
Nu vor fi admise jignirile, calomniile si limbajul licenţios. Nu acceptăm derapajele verbale şi limbajul jignitor la adresa cuiva. Puteţi să vă exprimaţi opiniile într-un mod civilizat, fără să se recurgă la ameninţări, mesaje rasiste sau instigări la violenţă. Orice mesaj de acest gen va fi din start respins.


Nume (necesar):
Email (nu va fi publicat) (necesar):
Website:
Comentariul dvs.:
Cod de securitate:*Completati caracterele din imagine in casuta alaturata

© 2013, Toate drepturile rezervate