Artă fără compromisuri

Mic tratat despre Orientul Mijlociu

19 August, 2014   |  Florina Pîrjol   |  0 comentarii

  • Recomanda acest articol
Mic tratat despre Orientul Mijlociu

Principalul merit al eseului "Semiluna şi haosul", de Olivier Roy, constă în faptul că e dens, bine structurat şi – cel mai important – excelent argumentat.

Nu pot decît să laud capacitatea politologului francez Olivier Roy − specialist în islam, cercetător eminent şi bun cunoscător al limbii şi culturii persane, dar şi un „actor” activ al cîmpului cultural actual, perfect ancorat în problemele politice contemporane – de a investiga un subiect atît de stufos într-un volum de nici 150 de pagini. Acesta este principalul merit al eseului Semiluna şi haosul: e dens, bine structurat şi – cel mai important – excelent argumentat (pe lîngă exemple şi explicaţii, autorul îşi nuanţează analiza în mai multe note de subsol).

Nu întîmplător am subliniat importanţa notelor, pentru că una dintre ele reproduce un scurt dialog semnificativ pentru înţelegerea mizei majore a eseului − aceea de a demonta o serie de prejudecăţi grosolane asupra lumii islamice.

Este vorba despre o scurtă conversaţie dintre autor şi Paul Wolfowitz, pe atunci secretar de stat adjunct la Apărare (şi unul dintre „pilonii” Pentagonului): „Discuţia s-a referit exclusiv la condiţiile concrete ale intervenţiei în Afganistan (pe care eu o susţineam). Conducîndu-mă, la plecare, mi-a spus: <<Mă tem totuşi ca această afacere cu Afganistanul să nu ne îndepărteze de adevăratul nostru obiectiv. – Adică? – Irakul, desigur>>”.

Partea bună e că eseistul francez – bun cunoscător al islamului, despre care a scris mai multe cărţi, cea mai cunoscută fiind L'Echec de l'Islam politique (Seuil, 1992) – preferă să limpezească nişte chestiuni destul de aproximative în ochii opiniei publice (islam vs. islamism, problema terorismului în lumea arabo-musulmană, mişcarea Al-Qaida ş.a.), şi nu se lasă dus de val, lansîndu-se într-o simplă critică a politicii neoconservatoare americane şi a dezastruoasei guvernări Bush jr. (aşa cum a făcut de atâtea ori stînga franceză tiermondistă şi antiamericană).

Eşecul administraţiei Bush în „războiul global contra terorismului” (contra unui inamic vag, insuficient definit, care includea indistinct întreaga lume islamică, calificată de Bush prin sintagme aberante de tipul „islamo-fascismul”) este doar pretextul pentru a pune în context şi a analiza dinamica internă a Orientului Mijlociu:

„Scopul acestei cărţi este de a resitua conflictele din Orientul Mijlociu în logicile lor proprii, făcînd totodată încercarea de-a înţelege cum se articulează ele cu marile pariuri ale societăţilor noastre. Pe scurt, e vorba de ideea de a demonta ideea conform căreia ar exista o <<geostrategie a islamului>> care ar explica toate conflictele actuale, de la Palestina la Bin Laden, trecînd prin violenţele de la periferiile Parisului” (p. 10).

Volumul este structurat în patru mari părţi, care pot fi citite şi ca nişte eseuri de sine stătătoare.

Prima discută obsesia americană pentru Irak şi eşecul acestora în „campania” lor de democratizare cu forţa a lumii islamice (fără a ţine cont de chestiuni etnice, culturale, geopolitice ş.a.), considerată „autoarea” terorismul internaţional. Cea de-a doua parte clarifică numeroasele conflicte din Orientul Mijlociu şi subliniază, printre altele, diferenţa dintre islamul politic, teritorializat şi un islamism mondializat, deteritorializat.

Partea a treia tratează „fenomenul” Ahmadinejad şi explică ascensiunea acestui personaj politic la putere, dar sugerează şi că „Iranul este (...) astăzi, cheia situaţiei din Orientul Mijlociu”. Ultima parte – şi cea mai interesantă, cred – este aceea dedicată mişcării Al-Qaida, „o organizaţie deteritorializată şi globală, relativ ruptă de mizele Orientului Mijlociu, fără implementare politică în populaţiile musulmane” (p. 113).

Bine scris – alert, concis, cu o retorică ce-l confirmă pe autor şi ca un excelent publicist − eseul lui Olivier Roy este o lectură obligatorie pentru cei care chiar vor să ştie pe ce lume trăiesc.

Olivier Roy, Semiluna şi haosul, traducere din limba franceză de Ion Doru Brana, Editura Nemira, 2010, 128 p., 19, 90 lei

 

Comentarii

Toate comentariile vor fi moderate.
Nu vor fi admise jignirile, calomniile si limbajul licenţios. Nu acceptăm derapajele verbale şi limbajul jignitor la adresa cuiva. Puteţi să vă exprimaţi opiniile într-un mod civilizat, fără să se recurgă la ameninţări, mesaje rasiste sau instigări la violenţă. Orice mesaj de acest gen va fi din start respins.


Nume (necesar):
Email (nu va fi publicat) (necesar):
Website:
Comentariul dvs.:
Cod de securitate:*Completati caracterele din imagine in casuta alaturata

© 2013, Toate drepturile rezervate