Artă fără compromisuri

Unitatea în diversitate

26 August, 2014   |  Stefania Mihalache   |  0 comentarii

  • Recomanda acest articol

Publicat in 1962 si denumit "Biblia feminismului", celebrul "Carnet auriu" al lui Doris Lessing este un fenomen cultural care-și păstrează încă vitalitatea.

Unitatea în diversitate

O carte căreia i s-a aplicat o etichetă hotărâtoare ca  „Biblia feminismului”, care, la apariția sa în 1962, a fost ținta unor vehemente critici în Marea Britanie, dar și obiectul unor fulminante simpatii individuale, celebrul Carnet auriu, însoțit ulterior de o prefață explicativă a autoarei, este un fenomen cultural care-și păstrează încă vitalitatea. Interesant de căutat este tocmai motivul acestei longevități neobișnuite pentru că ea, așa cum autoarea însăși recunoaște într-un articol scris pentru The Guardian, nu se datorează calităților exclusiv literare ale romanului.

În parte se datorează desigur faptului că discuțiile suscitate de el au atins subiecte fierbinți ale istoriei cum ar fi evoluția Partidului Comunist în Marea Britanie, adeziunea atâtor nume din upper-middle class-ul englez și apoi marea deziluzie de după dezvăluirile celui     de-al XX-lea Congres de la Moscova și reevaluarea capitalismului, sau, desigur, forța cu care a ilustrat vocea critică a femeilor, nevoia acestora de a căpăta identitate și în afara casei, acolo unde atâtea femei „își pierdeau mințile în tăcere”.

Dar asta nu este totul. Romanul celor patru carnete (negru, roșu, galben, albastru) scrise de Anna Wulf, autoarea unui roman de succes aflată acum într-un blocaj inspirațional, stă, de fapt, sub semnul constatării că „lucrurile se schimbă foarte repede”, că societatea contemporană este, inevitabil, una a fărâmițării și a fragmentării. Intuiția avant-la-lettre, transformată într-un simptom metafizic, este cu adevărat centrul vital al cărții. Ideea este exprimată la toate nivele, începând, bineânțeles, cu forma romanului alcătuit din cele patru carnete-puzzle, cu tăieturi și ștersături, cărora haotica Anna se teme să le impună ordinea pentru că acest lucru comportă mari dificultăți filozofice și psihologice.

Tot această intuiție este cea care-i impune scrierii și dialectica sau conflictul major: în ciuda conștientizării dezagregării oricăror mișcări estetice, politice sau de idei, autoarea simte nevoia unei forme creative de tip „tare”, a unui roman clasic gen Anna Karenina sau Roșu și Negru, care să poate da seama cu aceeași forță de jumătatea secolului XX.

O altă contradicție care tensionează cartea este cea dintre categoria „subiectivității”și noua „estetică” proletcultistă sosită de la Moscova care proclamă arta „impersonală”. Predicând cu înflăcărare noile precepte, Anna Wulf începe deodată să se bâlbâie...Perplexitatea ei vine și ea din marea temă a romanului: dacă mișcările sociale și estetice sunt friabile, „odată stârnite o presiune sau un curent, nu mai există vreun mod de a le evita”. Asta se întâmplă din cauza faptului că nu mai există puterea gândirii „tari” al cărei secret era caracterul unitar.

În acest sens, marxismul care „a înțeles că un eveniment din Siberia se va răsfrânge asupra unuia din Botswana” ar fi fost prima încercare de a crea „un cuget global, o etică mondială” dacă nu s-ar fi risipit în subdiviziuni. (Crimele comunismului se adaugă mai târziu.) La fel, neliniștea unității pierdute o resimt și „femeile libere”, Anna și Molly, care refuză căsătoria și modul de viață tradițional: renunțarea la tipar lasă mereu în urmă nostalgia după tipar: „trebuie să recunoaștem (...) că niciodată n-o să avem vreun rost”.

Mai mult încă, romanul pe care visează să-l scrie Anna trebuie să fie „o carte insuflată de o pasiune intelectuală și morală îndeajuns de puternică încât să poată crea ordine, să creeze un nou mod de a vedea viața.”

Vitalitatea romanului lui Doris Lessing stă, deci, în contradicție și faptul că este situat în condițiile unei imposibilități culturale; din mijlocul dialecticii marxist-comuniste combinată cu tensiunile rasiale și cu un „spirit al veacului” derutat după război, autoarea suferă de nostalgia unității clasice.  

Doris Lessing, Carnetul auriu, trad. de Cristian Vișan și Ciprian Șiulea, Editura Polirom, 2011, 776 p., 64.95 Ron

Comentarii

Toate comentariile vor fi moderate.
Nu vor fi admise jignirile, calomniile si limbajul licenţios. Nu acceptăm derapajele verbale şi limbajul jignitor la adresa cuiva. Puteţi să vă exprimaţi opiniile într-un mod civilizat, fără să se recurgă la ameninţări, mesaje rasiste sau instigări la violenţă. Orice mesaj de acest gen va fi din start respins.


Nume (necesar):
Email (nu va fi publicat) (necesar):
Website:
Comentariul dvs.:
Cod de securitate:*Completati caracterele din imagine in casuta alaturata

© 2013, Toate drepturile rezervate