Artă fără compromisuri

Ce sens (mai) are doliul?

18 August, 2014   |  Florin Pîrjol   |  0 comentarii

  • Recomanda acest articol

Subiectele celor mai recente cărţi ale lui Mircea Mihăieş − esenţa poetică a pieselor lui Cohen şi deconstrucţia emoţiei pe care acestea le produc (Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen) şi „metafizica” unui gen considerat minor, cel poliţist (Metafizica detectivului Marlowe) − m-au convins că mobilitatea intelectuală şi talentul de hermeneut ale autorului sunt inepuizabile.

Ce sens (mai) are doliul?

Peste toate aceste calităţi, condeiul sigur şi cuceritor (îmi vine să zic molipsitor) şi  baletul graţios (sau turnirul feroce) al ideilor fac din orice carte semnată de el o lectură plină de bucurii. Cea mai bună dovadă că aşa stau lucrurile este recentul său Despre doliu. O zi din viaţa lui Leon W., o carte despre un subiect grav şi dificil: semnificaţia rugăciunii evreieşti a kaddish-ului şi a doliului, în general, punînd, de fapt, problema diluării tradiţiei şi a mutaţiilor religiosului în lumea actuală.

Cartea e structurată în două părţi: „Al zecelea om” (cea mai amplă), un comentariu inteligent şi „afectuos” (în toate sensurile posibile) pe marginea cărţii celebre a jurnalistului american Leon Wieseltier, Kaddish, şi „Doliul. Mod de întrebuinţare”, o demistificare şi o interpretare destul de critică a „instituţiei” doliului.

Prima parte e un adevărat manual de hermeneutică, însă unul care – surprinzător, pentru un subiect relativ specializat (din zona etnologică, antropologică, a studiilor iudaice etc.)– se citeşte cu destulă plăcere şi curiozitate: cartea semi-confesivă a jurnalistului de la The New Republic este disecată şi comentată pas cu pas, analiza lucidă (literară, filosofică, antropologică) se amestecă inspirat cu notaţia literar-aforistică. Este, de fapt, povestea tulburătoare a unei reconvertiri, dar şi a conflictului între obligaţia impusă de tradiţie şi discernământul intelectualului („nu mă simt moştenitorul tradiţiei, ci marioneta ei”).

Leon Wieseltier pierde într-un interval scurt doi taţi − pe cel biologic, pe care-l onorează, recitînd kaddish-ul de trei ori pe zi, vreme de unsprezece luni, aşa cum cerea tradiţia, şi un altul spiritual − pe Isaiah Berlin, maestrul care i-a influenţat în mod dramatic parcursul intelectual. Între intelectual şi fiu („mai întâi fiu şi abia apoi intelectual”) se ţese un drum şi se recreionează – cu paşi mici, cu noi repere – un destin cu totul nou. Miza dramei intelectuale şi personale expuse de Leon W. în Kaddish şi analizate cu atîta pasiune de Mircea Mihăieş este, însă, mult mai adîncă: „Poate că pînda încordată, vînarea şi expunerea istoriei atît de contradictorii a kaddish-ului vor explica, măcar în parte, tragedia contemporană a religiei iudaice”.

Intr-o lume tot mai desacralizată, aceasta devine tragedia tuturor religiilor la un loc. „Al zecelea om” (pentru că orice rugăciune iudaică se desfăşoară doar dacă există zece credincioşi în sinagogă) nu e doar o glosă plină de savoare (cu splendide acrobaţii stilistice), ci şi o sursă preţioasă de cunoaştere (profundă, aplicată) a unuia dintre cele mai interesante aspecte ale iudaismului, rugăciunea kaddish-ului.
 

Fii sau, pur şi simplu, „rude”, noi cei care am trăit „experienţa durerii” ne încăpăţînăm să citim despre moarte, căutînd mereu ceva. Liniştea, poate mai mult pe a noastră decît pe a celor pomeniţi în acest ritual protocolar şi mecanic („mecanica datoriei”) şi, adesea, lipsit de interioritate. „La ce bun filozofia dacă există durere” – se întreabă jurnalistul american evreu, devenit peste noapte un simplu orfan în căutarea vechii sale noi identităţi. Nu ştiu dacă eseul semnat de Mircea Mihăieş poate răspunde la o întrebare atît crudă şi de adevărată, însă cu siguranţă te duce în preajma altor glasuri, din alte încăperi. De unde s-ar putea ivi, într-o zi, liniştea, împăcarea. Sfîrşitul doliului, altfel spus.

Mircea Mihăieş, Despre doliu. O zi din viaţa lui Leon W., Editura Polirom, Colecţia „Plural”, Iaşi, 2009, 358 p., 32,95 lei

Comentarii

Toate comentariile vor fi moderate.
Nu vor fi admise jignirile, calomniile si limbajul licenţios. Nu acceptăm derapajele verbale şi limbajul jignitor la adresa cuiva. Puteţi să vă exprimaţi opiniile într-un mod civilizat, fără să se recurgă la ameninţări, mesaje rasiste sau instigări la violenţă. Orice mesaj de acest gen va fi din start respins.


Nume (necesar):
Email (nu va fi publicat) (necesar):
Website:
Comentariul dvs.:
Cod de securitate:*Completati caracterele din imagine in casuta alaturata

© 2013, Toate drepturile rezervate